You only live once, lick the bowl.

Despre mine

GYAT4191Am 36 de ani, sunt mama a doi copii minunați. Ei sunt sursa nesecată a fericirii mele.  Alături de ei trăiesc o viață care devine, pe zi ce trece, mai frumoasă. Sunt binecuvântată cu o familie iubitoare și prieteni devotați. Și descopăr mereu multe lucruri frumoase, având convingerea că viața pe care ne e dat să o trăim trebuie să fie una extraordinară, trebuie să fie una în care să fim cu adevărat împliniți.

Sunt profesor de limba engleză de 13 ani într-un prestigios colegiu sătmărean. Am un doctorat în pragmatică engleză, prin urmare, da, îmi place să mă joc cu cuvintele. Îmi place munca la cateda enorm. Îmi permite să ating suflete, să insuflu încredere și să ajut. E o profesie minunată, care are foarte multe în comun cu gastronomia. Mâncarea e precum școala vieții. Implică trudă, voință, transpirație, emoții, bucurie, uneori resemnare, presărate cu multă imaginație și recunoștință.

Sunt îndrăgostită de bucătărie de pe vremea când făceam prăjiturele din noroi. Fericirea pe care o simt gătind e una aparte.Pentru mine e terapie curată.Simt că o parte din dragostea pe care le-o port acelora pe care îi hrănesc se transmite prin fiecare îmbucătură. Și tare mi-e drag să îi văd pe cei din jurul meu fericiți.

Nu sunt un bucătar profesionist, ci sunt , mai degrabă, ceea ce ai putea numi, o gospodină autodidacta. Experimentez, improvizez, citesc, învăț. Visez să fac multe legat de gastronomie, să văd până unde pot ajunge.Visez să îmi gătesc o viață de multe stele Michelin, și nu doar în bucătărie. Visez să o învăț pe fiica mea să devină o femeie minunată, pe fiul meu un bărbat adevărat.

Ce legătură au toate asta cu gastronomia? Gătitul te disciplinează, te pune atât în prim-plan, cât și în plan secund. Te învață că a dărui și servi pe alții e un gest de iubire profundă. Mâncarea gătită și savurată împreună e cel mai bun medicament pentru trup și suflet. E supă de pui pentru minte și spirit.

Dacă mă întrebi ce amintiri am legate copilărie, foarte multe o includ pe  bunica mea din partea mamei,  socăciță extraordinară, și aproape toate sunt legate de bucătăreală. Intram în casa ei din Babța, un sat idilic pe care, din păcate, abia la vârstă adultă am ajuns să îl iubesc, și mirosea a lapte proaspăt fiert, a cornulețe și foi cu solocare și cremă de nucă fiartă. De atunci ador să fac prăjituri,  deși nu sunt consumatoare ferventă. Mirosul de prăjitură o aduce pe bunica lângă mine și mi se umezesc ochii. Mi-aș dori să pot trezi astfel de amintiri în copiii mei și, uite, de asta bucătăresc.

De doi ani, sunt inițiatoarea unui proiect educativ în școala noastră. Totul a pornit de la intenția de a-mi învăța elevii termeni culinari în limba engleză. Apoi am trecut la pregătit rețete. De Moș Nicolae, anul trecut, am organizat primul târg cu vânzare de prăjituri în scop caritabil. E un proiect de suflet, pe care copiii îl adoră, sunt mândră să îi văd implicați într-o activitate nobilă și să constat că au prins drag de gătit. Mi-aș dori foarte mult să reușesc să realizez un atelier gastronomic în școală și am trecut asta pe bucket-list pe anul viitor.

Ce mă inspiră? Sunt mare fan Jamie Oliver dar și Gordon Ramsay. Le compar mereu performanțele cu cele ale lui Ilie Năstase, respectiv Ion Țiriac în tenis. Jamie e spontan,dezordonat boem și nebun. Gordon  e disciplinat, ambițios, perfecționist și are limbajul unui matelot. Ambii sunt teribil de talentați și îmi place să îi urmăresc și să le testez rețetele. Cum sunt eu ? Sunt o visătoare fericită, care își conduce împărăția din bucătărie înarmată cu șorț și lingură de lemn și care mai presară praf de zână (șutit de la fiica ei de 7 ani) pe brioșe 😀

Dragii mei, blogul acesta e jurnalul meu,primit în dar de Crăciun, de la un prieten drag care crede în visele mele. Dar e, în egală măsură, cadoul meu pentru voi. Aștept și accept comentarii și critici. Și, cine știe, poate, într-o zi vom găti împreună !

Life is short, just lick the bowl!