You only live once, lick the bowl.

Lumea asta are nevoie de bunătate.

  Posted on   by   No comments

Ființa umană este eminamente una duală. Suntem deopotrivă buni și răi. Partea proastă este atunci când suntem răi cu alții gratuit. Ne invidiem, batjocorim și rănim semenii prin vorbe, fapte, sau lipsa acestora. Dintre toate rivalitățile, cea care mă deranjează cel mai mult este cea feminină. Bărbații sunt mult mai fair-play decât noi femeile. Sunt competitivi, sunt duri, însă în momente de criză colectivă sunt solidari unii cu alții.

Ce fac femeile?

Femeile zâmbesc malițios și se descreditează una pe alta. Oriunde există un grup de minim trei femei, știi că rezultatul conversațiilor va degenera în bârfă. De parcă nu ar fi suficient faptul că bărbații lipsiți de coloană vertebrală și le cataloghează folosind cuvinte pe care mi-e rușine să le reproduc, hilar, mai vine câte o femeie frustrată care propagă toată mârșăvia.

Femeile de succes sunt privite drept ființe patetice, demne de tot disprețul,care nu au urcat în ierarhii datorită propriilor puteri, ci cățărându-se pe scara socială în tocuri de 10 cm, în umbra unui bărbat cu dimensiuni similare. Vezi Doamne, nici o femeie nu e în stare să fie la fel de capabilă profesional, dacă nu mai bună decât un bărbat. Femeile lider precis s-au compromis, femeile realizate financiar precis sunt întreținute, femeile care ies dintr-o relație precis au fost părăsite, femeile divorțate precis sunt toate de moavuri ușoare, femeile necăsătorite sunt toate niște frustrate și lista de prejudecăți și etichete defăimătoare ar putea continua la infinit. Ca femei suntem discreditate atât de bărbați lipsiți de caracter și coloană vertebrală cât și de femei cu defecte pe măsură.

Femeile s-au luptat preț de secole pentru drepturile și egalitatea lor cu bărbații și, paradoxal, tot ele sunt primele care împroașcă cu noroi în alte femei. De ce? Pentru că suntem multe. Și suntem de multe feluri. Și lupta pentru fericirea proprie le încrâncenează pe unele în atât de mare măsură încât consideră că nu pot străluci decât dacă toate celelalte sunt mânjite. Nu e suficient că trebuie să întrăm în competiție de poziții egale cu bărbații dar trebuie să demonstrăm mai mult decât ei (no offense, dragi bărbați!), dar mai trebuie să ne apărăm spatele și de suratele noastre.

Citeam aseară unele postări malițioase despre o femeie ambițioasă și muncitoare ale cărei realizări profesionale sunt puse sub semnul întrebării în primul rând pentru că este femeie manager, iar în al doile rând pentru că este una dintre puținele reprezentante ale sexului frumos care și-a dorit și a reușit să se implice în politică. M-am întrebat dacă lucrurile ar fi stat diferit dacă era vorba despre un bărbat. Și, din păcate, m-am întrebat câte dintre afirmațiile defăimătoare au fost răspândite de alte femei, poate chiar persoane de încredere. Am rămas apolitică tocmai datorită acestor considerente.

Sunt o feministă convinsă, îmi asum asta. Nu sunt o ipocrită. Am bârfit și eu la rându-mi. Dar viața și karma m-au învățat o lecție importantă. Am învățat să îmi văd de treaba mea și dacă nu pot spune ceva bun despre un om, să tac. Poate ar fi momentul să fim mai buni unii cu alții. Și clar, ar fi momentul să fim mult mai bune și solidare unele cu altele. Poate ar fi cazul să empatizăm, să ne respectăm și ajutăm mai mult ca surori, mame, fiice. Să ne lăudăm prietenele atât fățiș cât și în absența lor, să ne luăm apărarea în loc să ne sabotăm reciproc. Poate așa, în loc să astupăm guri cu meschinării provinciale, am puteasă ne canalizăm aceeași energie în scop constructiv.

Am folosit cuvântul ‘femeie’ prea des? Nu e întâmplător. Grijiți de voi, femei!

Vă țuc!

Categories: Blog Bianca Cigan

Author: bianca

Comments

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *