Extemporal Atemporal

Bunica (ca toți înțelepții omenirii) avea o vorbă. Mă rog, avea multe vorbe. Dar dacă nu știam ce să (mă) fac, mă sfătuia să-i dau timp. Mă tot întrebam : “Cui?Cine îmi ia timpul și ce face cu el?”. Expresia aceea atemporală:”Timpul le rezolvă pe toate”. Pentru un om activ e greu de predat fluxul vieții unei entități atemporale. Dacă ești control freak, cu atât mai greu. Nenea Timp e alter-ego-ul lui Doamne-Doamne. Iar Creatorul uneori are agenda plină pentru unii. Cu cât ești mai nerăbdător, cu atât mai mult îți înfrânează timpul, să mai bifeze lucruri în agenda altora, mai răbdători sau determinați.

Când situația nu ne convine,nu avem timp de acordat, nici măcar pe caiet. Acordarea, asemeni unui instrument muzical, se face cu pricepere. E greu de întins, recuperat. Nu poți să ceri dobândă. Cu timpul nu faci cămătărie. Poți doar să-l dăruiești. Sau să te dăruiești. Paradoxal, cu cât mai iubitor îl oferi, cu atât mai repede trece. De ai EXtemporal și pici pe subiect, timpul are viteză și aleargă. Dacă nu știi, sau nu ai răspunsul potrivit , ți se lungesc urechile , te ține în teste, până îți înveți lecția. Și pierzi din timpul ăla bun, de dăruit, când nu ești dăruit.

Nimic bun nu se întâmplă în afara timpului: întârzii, ești penalizat, ești amendat. Ai ieșit de pe tatami, a bătut gongul. Când lucrurile vin LA timp, ÎN timp util, toate chakrele se aliniază. Culmea, ca să fie la timp, trebuie să le faci DIN timp. Deadline-ul, în viață e aliatul oricărui om analitic.“Toate la timpul lor “ e un slogan pe cât de taoist și înțelept, pe atât de steril, lipsit de bucurie.

Toți procrastinatorii ( ăsta nu e un termen conex cu creștinismul 😄) sunt, statistic, mai fericiți decât aceia care nu ies din șabloane, că ÎȘI FAC timp. Au înșelat sistemul cu arma nepăsării și, cu egoism sănătos, și-au dedicat tot timpul altor activități, ce fac timpul LIBER.

Făcându-și timp, au timp. Mișcarea de eliberare temporală la unii e doar temporară. La alții atemporală.

 

Alte postări

Fetiței din mine

  Mâine e despre copiii noștri. Azi e despre copiii din noi. M-am gândit să vă reamintesc de ei. Poate așa, mâine se vor bucura mai mulți copii, de toate vârstele. Recent am ajuns la conștient...

Fiecare cu pizza mă-sii

Orice în viața asta e asemeni unei rețete. Totul e personal și personalizat. Fie ea rețetă gastronomică, medicală sau cale de urmat, totul depinde de vârstă, pregătire, dotare, buget și decizie asu...

Pe-un picior de “vai”…

Pentru o femeie pe picioarele ei de o viață, perioada în care trebuie să se bage în service e ca atunci când nu vrei să alimentezi mașina deși e pe roșu. Știi că mai ai rezerva aceea câțiva kilomet...

O sâmbătă divină.

O sâmbătă divină Probabil cine mă cunoaște doar dincolo de ecran, are impresia că eu bucătăresc mai toată ziua. Nope. Bucătăresc de multe ori și în somn. Sunt o femeie cu slujbe full-time, ca multe...

Rupt din Rai

Te întorci la muncă după două săptămâni cu tine. Nu ți-au ajuns. Dar parcă ți-a ajuns din “porcării”, dulcegării pudrate cu zahăr vanilinat, că și acela e sintetic. Și ți-a ajuns din ospătat și din...

Să iubești sau nu cu inimioare?

Nici nu știu dacă este de bine sau de rău faptul că iubirea a ajuns să fie celebrată prin globalizare.Mereu vor fi păreri în tabere adverse, și toți, migrând în funcție de circumstanțe, ne regăsim ...

Cici, goloande, bunica și Lăncica

Nu am crescut cu steak, sushi, cu hummus sau lava cake. Am fost hrăniți cu papricaș de cartofi, lăști cu brânză, fasole bătută și porloș cu mere. Ni s-a pus pe masă ce era la rând și savuram totul ...

Dragoste desculță

Duminică, gătiți de teatru, la o piesă jucată la Casa de Cultură, despre divorț, căsătorie și iubire, am stat cu toții cu paltoanele în poale, nevoie mare, ca babele la bal în sat. Că, deh, de unde...

Extemporal Atemporal

Bunica (ca toți înțelepții omenirii) avea o vorbă. Mă rog, avea multe vorbe. Dar dacă nu știam ce să (mă) fac, mă sfătuia să-i dau timp. Mă tot întrebam : “Cui?Cine îmi ia timpul și ce face cu el?”...

Supă de cocoș pentru suflet de copil

Pe vremea mea, (Acum realizez ce hilar sună să spui “pe vremea mea”, la 44 de ani!)copilul palid și mofturos de la oraș era trimis în “boot camp” la bunicii de la țară. Pe cei paterni, din fragedă ...