Să iubești sau nu cu inimioare?

Nici nu știu dacă este de bine sau de rău faptul că iubirea a ajuns să fie celebrată prin globalizare.Mereu vor fi păreri în tabere adverse, și toți, migrând în funcție de circumstanțe, ne regăsim într-una dintre ele.

Pe de o parte, cei singuri și cei cinici vor declara mereu război tiradei de inimioare, ciocolate și declarații siropoase aferente, și, cred, că ne e lesne de-nțeles de ce. Nu are cum să nu te facă să te simți ironic și acid, mascat dorindu-ți să ai parte și tu de așa ceva. Că toți tânjim după afecțiune. Dar numai unii recunoaștem. Cu toții ne-am trezit odată cu inimă albastră , ne-am cumpărat flori singuri și ne-am zis că n-o să mai iubim vreodată. Din grupul ăsta a pornit și gluma: ” Dă nu ai pe nimeni să te iubească de 14 februarie, nu te îngrijora, nu te iubește nimeni nici în celelalte zile!” 😄 Dar și ei celebrează, fac petreceri “anti”.

Pentru cei prinși de mână, cu relații aflate la-nceput sau avansate, pe de altă parte, diviziunea asta se bifurcă, din nou, în grupul celor care așteaptă cu nerăbdare și se gătesc cu drag s-o celebreze. Sunt oamenii care trăiesc și-atunci și-n orice altă zi a săptămânii peste an, bucuria că au cu cine și cu să dăruiască soare. Și, grupul doi, de soți , consorți bătuți de soartă, care, se conformează, fără aplomb, de musai și merg cu valul, conștienți de faptul că , vorba aia, e mai bine să promovezi sloganul “Happy wife, happy life!” Și sunt și ei de admirat, pe bune, că e mai greu să faci  ceva ce ție nu îți place de dragul omului ce lângă tine crede.

Oricum o dai, e rost de glume, ironie , săgeți cu sârg lansate din tabere adverse de către cei ce cred și cei ce sunt atei întru iubire la o dată fixă.

Că, de fapt, nimeni nu are chiar nimic cu fericirea, cu sentimentele ce leagă două inimi. Dar mulți avem, vădit, dorința de a nu fi constrânși de tipare. Paradoxal, nu ne repugnă nimic când vine vorba despre sărbătorile creștine. N-am auzit pe nimeni să afirme că de Crăciun sau Paște protestează, nu face brad, nu ia cadouri, nu încondeiază ouă sau nu ia iepurași de ciocolată (exceptând non-creștinii).

Și-atunci de ce stârnește, oare, această zi de marți atâta vâlvătaie? Vă las pe voi să vă răspundeți, sau , poate, să îmi șoptiți părerea voastră aici, în comentarii. 😊

Ideea e să fie o zi frumoasă-foc, oricum vă hotărâți să fie!

Alte postări

Reprogramare

Nu mă pricep la tehnică prea bine. Și, de fapt, ori de câte ori o imprimantă sau un gadget mă puneau la încercare, eu renunțam ușor, cu resemnare. Poate că ți-e familiar și ție. Renunți pentru că n...

Lalele pentru copila din oglindă

După un gângurit, când încercai să faci o noimă, lalațiune a urmat, melodios. „Ma-ma” ai îngăimat, spre bucuria, spre ușurarea și- ncântarea tuturor. Ai învățat că lumea te acceptă, te vrea și te c...

Prizonierii trecutului

Cu ochi mijiți te uiți acum la soare, nu-ți mai ferești privirea, nu vrei lentile protectoare. E adevărul tău, nu-ți mai miroase a destin și, temător, încet îl sorbi din Graal. E-al tău pocal. ...

Trandafirii înfloresc și în întuneric

Ai răsărit din rădăcini forțat tăiate din mici bucăți de trup de floare, firave împământeniri sub bure protectoare. Când ți-ai deschis bobocul în splendoare de zi caldă, sub șăgalnic soare, au dat ...

Curajul de a-ți fi frică

Frica e scutul apanaj atunci când vrei să îți amorțești toate celelalte simțuri. Te paralizează într-o stare de conservare în care nu poți să îți concentrezi esența decât spre tine, spre acel punct...

Cincizeci de umbre ale iubirii

Iubirea e tablou pictat în griuri colorate, al cărei autor și subiect ești tu. Te porți prin tot spectrul de culori, prin tonuri reci, străine, timide, temătoare, prin profunzimi aprinse de ale pas...

Frumoasa trezită din pădure…

„A fost odată ca niciodată” e începutul fiecărei utopii pe care copii de ieri și azi de pe tot mapamondul au citit-o cel puțin odată. În fiecare dintre poveștile cu prințese, întâmplător sau nu, ar...

Fetiței din mine

  Mâine e despre copiii noștri. Azi e despre copiii din noi. M-am gândit să vă reamintesc de ei. Poate așa, mâine se vor bucura mai mulți copii, de toate vârstele. Recent am ajuns la conștient...

Fiecare cu pizza mă-sii

Orice în viața asta e asemeni unei rețete. Totul e personal și personalizat. Fie ea rețetă gastronomică, medicală sau cale de urmat, totul depinde de vârstă, pregătire, dotare, buget și decizie asu...

Pe-un picior de “vai”…

Pentru o femeie pe picioarele ei de o viață, perioada în care trebuie să se bage în service e ca atunci când nu vrei să alimentezi mașina deși e pe roșu. Știi că mai ai rezerva aceea câțiva kilomet...

O sâmbătă divină.

O sâmbătă divină Probabil cine mă cunoaște doar dincolo de ecran, are impresia că eu bucătăresc mai toată ziua. Nope. Bucătăresc de multe ori și în somn. Sunt o femeie cu slujbe full-time, ca multe...

Rupt din Rai

Te întorci la muncă după două săptămâni cu tine. Nu ți-au ajuns. Dar parcă ți-a ajuns din “porcării”, dulcegării pudrate cu zahăr vanilinat, că și acela e sintetic. Și ți-a ajuns din ospătat și din...

Să iubești sau nu cu inimioare?

Nici nu știu dacă este de bine sau de rău faptul că iubirea a ajuns să fie celebrată prin globalizare.Mereu vor fi păreri în tabere adverse, și toți, migrând în funcție de circumstanțe, ne regăsim ...

Cici, goloande, bunica și Lăncica

Nu am crescut cu steak, sushi, cu hummus sau lava cake. Am fost hrăniți cu papricaș de cartofi, lăști cu brânză, fasole bătută și porloș cu mere. Ni s-a pus pe masă ce era la rând și savuram totul ...

Dragoste desculță

Duminică, gătiți de teatru, la o piesă jucată la Casa de Cultură, despre divorț, căsătorie și iubire, am stat cu toții cu paltoanele în poale, nevoie mare, ca babele la bal în sat. Că, deh, de unde...

Extemporal Atemporal

Bunica (ca toți înțelepții omenirii) avea o vorbă. Mă rog, avea multe vorbe. Dar dacă nu știam ce să (mă) fac, mă sfătuia să-i dau timp. Mă tot întrebam : “Cui?Cine îmi ia timpul și ce face cu el?”...

Supă de cocoș pentru suflet de copil

Pe vremea mea, (Acum realizez ce hilar sună să spui “pe vremea mea”, la 44 de ani!)copilul palid și mofturos de la oraș era trimis în “boot camp” la bunicii de la țară. Pe cei paterni, din fragedă ...