Supă de cocoș pentru suflet de copil

Pe vremea mea, (Acum realizez ce hilar sună să spui “pe vremea mea”, la 44 de ani!)copilul palid și mofturos de la oraș era trimis în “boot camp” la bunicii de la țară. Pe cei paterni, din fragedă pruncie îi pierdusem. Bunicul s-a prăpădit când nu aveam decât un an, și nu mi-l amintesc deloc.

Dar mi s-a povestit de dragul lui pentru grădinărit, de mâinile-i pricepute care altoiau pomii fructiferi, de perii din curtea casei, sub care se adunau neamurile să vorbească.  Bunica mea din Blaja, copilă orfană de mamă,avea povestea ruptă parcă din telenovele. Crescuseră împreună copiii văduviți de soartă, ai lui, ai ei și ai lor, având povești dulci-amărui, nespuse vremuri multe. Guri multe de hrănit, odăi mici, primitoare, carne mâncau, ca mai toți oamenii la țară, abia în zi de sărbătoare. Dintr-un puiuț crud de casă dibacele bunici făceau și zamă, și friptură și măruntaie fripte, sporite cu multă ceapă și ou bătut. Și hrăneau multe suflete odată. Mâncau puțin, puținul să ajungă pentru fiecare.

Puținele reminescențe despre Blaja și cealaltă bunică,Jenica ( fusesem mereu fascinată de numele Eugenia, mi se părea “domnesc”) ,erau legate de o femeie zdravănă, cu părul împletit în coadă groasă, cu ochii mari și voce blândă, care mereu mă dojenea în glumă, de dragă ce-i eram, “Tu băbțancă, gură rè” “. Că, deh, eram cam nevorbită de mică și “ulicauă” și  îmi pierdea urma ușor.De îndată ce am descoperit mersul de-a bușilea, simțeam că totul di-mprejur era de explorat. Fratele meu, mai mic decât mine cu un an și două luni, odorul cuminte și senin ce nu-ncurca pe nimeni, mă plictisea. Eram poprică  și nu dormeam de amiază, că mult prea multe lucruri aveam de căutat. Nu aveam vreme de dormit puii de somn, nici de șezut degeaba. Și dispăream. Mi-a găsit creștetul bălai în lanul de tutun, pitit în curtea vreunor vecini sau, de eram mai necăjită, răzvrătită ,anunțam declarativ că mă duceam “în lume, după coteț”. Mă îmbuna degrabă cu vreo poamă dulce sau o vorbă mieroasă și uitam de toate.

Deși nu am amintiri prea multe despre draga de ea , una e vie și acum.

Avut-am parte de luptă cu cocoș, la singular, ce m-a marcat pe viață, la propriu. Stăteam cuminte în pragul de lemn al poieții într-o dimineață și priveam fascinată mâinile pricepute ale bunicii mulgând vaca. Cocoșul năzdrăvan, mereu pus pe harță, decise că eram pericol pentru dânsul și îmi sări direct în față, ciupindu-mă adânc. Bunica a sărit ca friptă să mă apere de înaripată, vărsându-și truda și năduful din șiștar cu spume pe podelele de lemn. Cred că de atunci am refuzat să mai beau lapte și nici cocoșii nu-mi mai plac, nici în ogradă, nici în societate. Atunci am învățat că zama pă cocoș e dulce răzbunare. Bunica a decis că era zi de sărbătoare și că dihania înaripată va trebui să moară, să-și afle pedeapsa ciupelit, umilit, cu crestei încrestate să-i zboare fulgii. Cu tăiței de casă să șteargă lacrimi și vindece orice supărare.

Când mă întreabă lumea de cicatricea de sub ochiul stâng, explic, senină, că e din ziua în care cocoșul a sfârșit în oală și când bunica mi-a făcut cea mai gustoasă supă.

Alte postări

Reprogramare

Nu mă pricep la tehnică prea bine. Și, de fapt, ori de câte ori o imprimantă sau un gadget mă puneau la încercare, eu renunțam ușor, cu resemnare. Poate că ți-e familiar și ție. Renunți pentru că n...

Lalele pentru copila din oglindă

După un gângurit, când încercai să faci o noimă, lalațiune a urmat, melodios. „Ma-ma” ai îngăimat, spre bucuria, spre ușurarea și- ncântarea tuturor. Ai învățat că lumea te acceptă, te vrea și te c...

Prizonierii trecutului

Cu ochi mijiți te uiți acum la soare, nu-ți mai ferești privirea, nu vrei lentile protectoare. E adevărul tău, nu-ți mai miroase a destin și, temător, încet îl sorbi din Graal. E-al tău pocal. ...

Trandafirii înfloresc și în întuneric

Ai răsărit din rădăcini forțat tăiate din mici bucăți de trup de floare, firave împământeniri sub bure protectoare. Când ți-ai deschis bobocul în splendoare de zi caldă, sub șăgalnic soare, au dat ...

Curajul de a-ți fi frică

Frica e scutul apanaj atunci când vrei să îți amorțești toate celelalte simțuri. Te paralizează într-o stare de conservare în care nu poți să îți concentrezi esența decât spre tine, spre acel punct...

Cincizeci de umbre ale iubirii

Iubirea e tablou pictat în griuri colorate, al cărei autor și subiect ești tu. Te porți prin tot spectrul de culori, prin tonuri reci, străine, timide, temătoare, prin profunzimi aprinse de ale pas...

Frumoasa trezită din pădure…

„A fost odată ca niciodată” e începutul fiecărei utopii pe care copii de ieri și azi de pe tot mapamondul au citit-o cel puțin odată. În fiecare dintre poveștile cu prințese, întâmplător sau nu, ar...

Fetiței din mine

  Mâine e despre copiii noștri. Azi e despre copiii din noi. M-am gândit să vă reamintesc de ei. Poate așa, mâine se vor bucura mai mulți copii, de toate vârstele. Recent am ajuns la conștient...

Fiecare cu pizza mă-sii

Orice în viața asta e asemeni unei rețete. Totul e personal și personalizat. Fie ea rețetă gastronomică, medicală sau cale de urmat, totul depinde de vârstă, pregătire, dotare, buget și decizie asu...

Pe-un picior de “vai”…

Pentru o femeie pe picioarele ei de o viață, perioada în care trebuie să se bage în service e ca atunci când nu vrei să alimentezi mașina deși e pe roșu. Știi că mai ai rezerva aceea câțiva kilomet...

O sâmbătă divină.

O sâmbătă divină Probabil cine mă cunoaște doar dincolo de ecran, are impresia că eu bucătăresc mai toată ziua. Nope. Bucătăresc de multe ori și în somn. Sunt o femeie cu slujbe full-time, ca multe...

Rupt din Rai

Te întorci la muncă după două săptămâni cu tine. Nu ți-au ajuns. Dar parcă ți-a ajuns din “porcării”, dulcegării pudrate cu zahăr vanilinat, că și acela e sintetic. Și ți-a ajuns din ospătat și din...

Să iubești sau nu cu inimioare?

Nici nu știu dacă este de bine sau de rău faptul că iubirea a ajuns să fie celebrată prin globalizare.Mereu vor fi păreri în tabere adverse, și toți, migrând în funcție de circumstanțe, ne regăsim ...

Cici, goloande, bunica și Lăncica

Nu am crescut cu steak, sushi, cu hummus sau lava cake. Am fost hrăniți cu papricaș de cartofi, lăști cu brânză, fasole bătută și porloș cu mere. Ni s-a pus pe masă ce era la rând și savuram totul ...

Dragoste desculță

Duminică, gătiți de teatru, la o piesă jucată la Casa de Cultură, despre divorț, căsătorie și iubire, am stat cu toții cu paltoanele în poale, nevoie mare, ca babele la bal în sat. Că, deh, de unde...

Extemporal Atemporal

Bunica (ca toți înțelepții omenirii) avea o vorbă. Mă rog, avea multe vorbe. Dar dacă nu știam ce să (mă) fac, mă sfătuia să-i dau timp. Mă tot întrebam : “Cui?Cine îmi ia timpul și ce face cu el?”...

Supă de cocoș pentru suflet de copil

Pe vremea mea, (Acum realizez ce hilar sună să spui “pe vremea mea”, la 44 de ani!)copilul palid și mofturos de la oraș era trimis în “boot camp” la bunicii de la țară. Pe cei paterni, din fragedă ...