Fetiței din mine

 

Mâine e despre copiii noștri.

Azi e despre copiii din noi. M-am gândit să vă reamintesc de ei. Poate așa, mâine se vor bucura mai mulți copii, de toate vârstele.

Recent am ajuns la conștientizarea că, toată viața mi-am spus prenumele întreg cu jumătate de gură. Am pus-o pe Bianca mereu în față, că era copilul extrovert și vesel pe care îl plăcea toată lumea.

Am negat o parte din mine, am ținut-o ascunsă; al doilea prenume, pe Mariana l-am amuțit de când mă știu. Nu mi-a plăcut niciodată. Asemeni acelei laturi a copilului din mine care s-a simțit introvert, judecat, pus la colț, criticat.

Iar pe Blanca mi-am amintit-o abia de câteva săptămâni. E numele meu de botez căpătat din greșeala de pronunție a preotului bătrân ce mă prezentase Divinității. Ea așa mă știe și mă vede. Dar toate trei fac parte din mine. Și am ales, conștient, să le onorez și iubesc pe tustrele, să văd și să mângâi fetița din mine.

Aceste versuri albe îți sunt dedicate ție, copilă iubită!

Fetița din mine mai vrea să se joace cu fire de argint ce țes bucurie.

Pe muzică lină să legene vise, îmbrățișări și mângâieri de creștet, cu ochii închiși să primească.

Să țopăie veselă, desculță  prin băltoace, stropi minunați jos din ceruri să cheme.

În glod să cufunde tristețea mocirlei din oameni, călcând apăsat și privind cum din tină răsare din nou bucuria.

Să muște cu poftă, mânjindu-și obrajii, tot ce poftește cu ochi curioși. În vise șoptite somn dulce să prindă și aripi să-i crească, departe să zboare.

Cu părul zburlit, genunchii zdreliți și sete-n privire, să vadă mereu frumusețe-n oglindă și-n alții.

Să nu-și spună “nu” când vrea aprobare, să plângă, să râdă, să țipe, să fie.

Să nu crească mare decât în crezare. Să știe c-o văd, c-o iubesc, că sunt eu doar când  ea-i fericită în mine.

La mulți ani, tuturor copiilor din noi, dăruiți cu nume divine!

Alte postări

Cincizeci de umbre ale iubirii

Iubirea e tablou pictat în griuri colorate, al cărei autor și subiect ești tu. Te porți prin tot spectrul de culori, prin tonuri reci, străine, timide, temătoare, prin profunzimi aprinse de ale pas...

Frumoasa trezită din pădure…

„A fost odată ca niciodată” e începutul fiecărei utopii pe care copii de ieri și azi de pe tot mapamondul au citit-o cel puțin odată. În fiecare dintre poveștile cu prințese, întâmplător sau nu, ar...

Fetiței din mine

  Mâine e despre copiii noștri. Azi e despre copiii din noi. M-am gândit să vă reamintesc de ei. Poate așa, mâine se vor bucura mai mulți copii, de toate vârstele. Recent am ajuns la conștient...

Fiecare cu pizza mă-sii

Orice în viața asta e asemeni unei rețete. Totul e personal și personalizat. Fie ea rețetă gastronomică, medicală sau cale de urmat, totul depinde de vârstă, pregătire, dotare, buget și decizie asu...

Pe-un picior de “vai”…

Pentru o femeie pe picioarele ei de o viață, perioada în care trebuie să se bage în service e ca atunci când nu vrei să alimentezi mașina deși e pe roșu. Știi că mai ai rezerva aceea câțiva kilomet...

O sâmbătă divină.

O sâmbătă divină Probabil cine mă cunoaște doar dincolo de ecran, are impresia că eu bucătăresc mai toată ziua. Nope. Bucătăresc de multe ori și în somn. Sunt o femeie cu slujbe full-time, ca multe...

Rupt din Rai

Te întorci la muncă după două săptămâni cu tine. Nu ți-au ajuns. Dar parcă ți-a ajuns din “porcării”, dulcegării pudrate cu zahăr vanilinat, că și acela e sintetic. Și ți-a ajuns din ospătat și din...

Să iubești sau nu cu inimioare?

Nici nu știu dacă este de bine sau de rău faptul că iubirea a ajuns să fie celebrată prin globalizare.Mereu vor fi păreri în tabere adverse, și toți, migrând în funcție de circumstanțe, ne regăsim ...

Cici, goloande, bunica și Lăncica

Nu am crescut cu steak, sushi, cu hummus sau lava cake. Am fost hrăniți cu papricaș de cartofi, lăști cu brânză, fasole bătută și porloș cu mere. Ni s-a pus pe masă ce era la rând și savuram totul ...

Dragoste desculță

Duminică, gătiți de teatru, la o piesă jucată la Casa de Cultură, despre divorț, căsătorie și iubire, am stat cu toții cu paltoanele în poale, nevoie mare, ca babele la bal în sat. Că, deh, de unde...

Extemporal Atemporal

Bunica (ca toți înțelepții omenirii) avea o vorbă. Mă rog, avea multe vorbe. Dar dacă nu știam ce să (mă) fac, mă sfătuia să-i dau timp. Mă tot întrebam : “Cui?Cine îmi ia timpul și ce face cu el?”...

Supă de cocoș pentru suflet de copil

Pe vremea mea, (Acum realizez ce hilar sună să spui “pe vremea mea”, la 44 de ani!)copilul palid și mofturos de la oraș era trimis în “boot camp” la bunicii de la țară. Pe cei paterni, din fragedă ...