Oja roșie și arta de a fi văzută Despre autenticitate, suveranitate și comunicarea care lasă urmă A fost o perioadă în care credeam că trebuie să aleg. Fie eram empatică și blândă — și oamenii se simțeau în siguranță lângă mine. Fie eram directă și fermă — și oamenii mă ascultau. Nu amândouă. Nu în […]

…

  Ai pierdut vreodată un client nu pentru că produsul tău era slab — ci pentru că ceva din felul în care ai comunicat a transmis altceva decât ai vrut? Sau ai ajuns acasă și copilul ți-a spus că vrea să vorbească cu tine — dar nu știa cum să programeze o întâlnire? Nu e […]

…

Există un experiment simplu pe care îl poți face chiar acum. Gândește-te la o comunitate din care faci parte — o echipă, un grup de prieteni, o organizație, o companie. Acum întreabă-te: care este cuvântul care se repetă cel mai des în conversațiile de acolo? Este un cuvânt care deschide sau care închide? Acel cuvânt […]

…

  Un gând de ziua națională a egalității de şanse, dintr-un loc foarte personal. Am 47 de ani. Sunt mamă, antreprenoare, co-fondatoare a Asociației Aya şi, de mai bine de un deceniu, cap de familie monoparentală. Nu scriu asta ca să impresionez pe cineva. Scriu asta pentru că știutoate aceste lucruri există simultan, în acelaşi […]

…

Există o convingere pe care o purtăm cu noi ca pe o haină veche, confortabilă și neverificată: că dacă nu spunem nimic, nu transmitem nimic. Că tăcerea e neutră. Că poți să dispari din conversație și nimeni nu observă locul gol. Ei bine, nu. Tăcerea e poate cel mai aglomerat canal de comunicare pe care […]

…

Cunosc antreprenori care poartă în suflet o idee de business ani de zile. O întorc pe toate părțile, o testează în cap, o lasă să se coacă. Și când, în sfârșit, sunt pregătiți să facă pasul — descoperă că altcineva a făcut-o deja. Ba mai mult decât atât, e la a treia iterație a produsului, […]

…

Pasca lui de business! Bunica mea maternă din Babța, un sat mic din zona Codrului, pe care multă vreme l-am considerat centrul pământului, era socăciță (gospodină) desăvârșită și specialitatea ei erau coptăturile ( dospiturile). Se apuca de pască din timp înainte de Paște. Nu pentru că rețeta era complicată, ci pentru că știa că dospitul […]

…

  Pe la 9 ani, în România anilor ’87, nu exista Monopoly. Exista “Nu te supăra, frate!” — jocul pe care toată lumea îl știa și îl juca de parcă era o chestiune de onoare familială. Și, frate, mulți ne-am mai supărat! Lecția pe care mi-a dat-o atunci nu era despre bani. Era despre ceva […]

…

Cele mai mari pierderi din business nu pornesc din strategie, ci din conversații nealiniate În afaceri, avem tendința să credem că marile pierderi apar din strategii slabe, procese neclare sau decizii financiare greșite. În realitate, multe dintre cele mai costisitoare blocaje apar mult mai devreme. Apar în conversațiile 1 la 1. În peste 25 de […]

…

Doamne, drag mi-i în bucătărie! E drag pentru mâncat, pentru iubit de oameni prin bucate. Vine din legătura pe care chinestezic am stabilit-o cu toate acele momente din viața mea care au contat. Ciorba de salată (supa de șelate) nu e printre acele mâncăruri pe care să le fi iubit vreodată. Am evitat să mă-ntâlnesc […]

…

Nu cred că există exemplu mai bun pentru a susține faptul că suntem dependenți de nefericire decât ardelenescul “ioi”. E “ioi” când suntem uimiți că ceva de neconceput pentru valorile noastre fixe se poate întâmpla. E “ioi” când ne prindem de ceva întârziat, că, na, suntem mai molcomi la procesat informație uneori. E “ioi” când […]

…

Nu mă pricep la tehnică prea bine. Și, de fapt, ori de câte ori o imprimantă sau un gadget mă puneau la încercare, eu renunțam ușor, cu resemnare. Poate că ți-e familiar și ție. Renunți pentru că noul copleșește, te simți neputincios și temător, că nu faci față, deși de multe ori aflat-ai , cu […]

…