Nu mă prea pricep la vândut gogoși, orice fel de emoție aș avea, mereu mi se citește pe față. Gogoșilor li se spune „fancuri” în Babța și se preparau la orice sărbătoare sau eveniment colectiv. Dacă era nuntă, care dura două zile acolo, în prima zi, sâmbătă seara, era nunta tinerilor iar duminica, după slujba de biserică, era nunta bătrânilor, unde, printre altele, se serveau atât fancuri cât și cozonac. Niște minunății pufoase, bine dospite, îmi lasă gura apă ș acum când îmi reamintesc. La pregătirile de nuntă sau la înmormântări, în zilele când gospodinele aveau mai mult timp pentru astfel de frământări, asogau aluatul una-două și, după spusele bunicii mele, fancurile reușite trebuie să fie goale în interior îi să aibă o dulgă mai deschisă la mijloc,circulară. Le pregătea fie simple, pudrate cu zahăr sau umplute cu silvoiță (magiun de prune). În zona sătmarului, „fancurile” se numesc „pancove”. Aceeași Mărie cu altă pălărie. Femeile de la țară se pricepeau tare bine la asogat de-alde aluate, mereu le ieșeau pufoase și bine crescute. Le pregăteau când era cald în bucătărie. De nu era suficient de cald, puneau covata acoperită sub dricar (plapumă cu pene ), să le crească odorul.

Rețeta mea este una cu umplutură de cremă de ciocolată, că așa a fost comanda de la fiul meu. Voi le puteți prepara fie neumplute, fie cu umplutură de gem, cremă de vanilie sau frișcă, după plac.

Am folosit făină albă pentru pâine, tip 650, ouă întregi, ulei, zahăr, niște coajă de lămâie, esență de vanilie, lapte, drojdie, ciocolată cu lapte, amidon și un strop de rom. Vă recomand să folosiți drojdie proaspătă pe care să o activați în lapte călduț, nu fierbinte, nici rece. Ca în povestea cu „Fata babei și fata moșneagului”, ca să vă iasă gogoși de basm. Cantitatea de lapte am pus-o variabilă. Fie vă e destul să folosiți 400, fie 500 de ml de lapte. Depinde mult de făină. Vedeți voi, să vă iasă un aluat moale dar foarte puțin lipicios. Aluatul frământat bine trebuie lăsat la dospit în două etape. În prima, 60 de minute sau până își dublează volumul. Uneori crește atât de spectaculos, că ajung și 40 de minute. Nu e bine nici dacă dospesc pre mult, drojdia își pierde puterea. V-am amețit deja? Nu e mare filosofie. Un aluat bine dospit are elasticitate. Dacă îl apeși, își revine. A doua etapă de dospire e după ce le-ați decupat. Le mai lăsați să se odihnească și să prindă curaj vreo 20 de minute bune.

Indiferent că le veți numi fancuri, pancove sau gogoși, vă urez să dospiți în fericire și să aveți mereu zâmbete pe buze!

Spor la asogat și Dumnezeu vă-mburde-n Rai!