Prefer hummus-ul cu doi “m”, de data aceasta.  Nu vom intona “Gaudeamus”. Țărâna nu ne va avea azi pe toți, însă hummus-ul da, căci are, asemeni fasolii bătute, un șarm teluric. Te duce cu gândul la mesele modeste și la felul acela simplu și onest de a fi al oamenilor de la țară, mereu cu picioarele pe pământ. Nu e nimic sofisticat, cosmopolit sau complicat. E cremos și te unge la suflet. Mie îmi place cu măsline și capere, bastonașe de morcovi și pita. Pentru cine nu dorește să îl prepare “from scratch”, puteți folosi conservă de năut. Pentru cei mai determinați, va trebui să lăsați năutul la înmuiat peste noapte și , dacă vreți să fie super cremos, să îndepărtați hoaspele, spălând boabele fierte în mai multe ape.