Papricașul sau tocănița de cartofi este o mâncare atât de simplă și modestă dar atât de savuroasă și aducătoare de bucurie. E o rețetă deloc sofisticată, rapidă, care se face în aceeași cratiță.

Această mâncare rustică e echivalentul ardelenesc al ratatouille-ului franțuzesc, atât de inconfundabilă încât, cred, toată lumea îi simte mirosul doar gândindu-se la ea. Eu folosesc un vas de fontă cu capac pentru tocănițe. Mâncărurile se gătesc mai bine, la abur și au, parcă, alt iz.

Dacă postești, o gătești nefolosind afumătură. Textura cremoasă e dată de faptul că, în timpul gătirii, unele felii de cartofi se zdrobesc și îngroașă papricașul. Eu am pregătit rețeta cu bucăți de cârnați de casă, ca să îi produc bucurie fiului meu.

El, asemeni oricărui copil hrănit cu drag de bunica, spune că așa, cum îl face bunica, adică, folosind bucăți de cârnați de casă, e delicios.

Castraveții murați sunt acompaniamentul cel mai adecvat. Dar, vara, o salată simplă de roșii, ardei, ceapă și castraveți (lecso), merge de minune.

Cartofii curățați de coajă și spălați se taie în rondele groase de un deget. Noi îi tăiem rondele, că așa face bunica, dar orice formă geometrică e bună. Ideea e să îi lăsați mai groși, ca să își mențină forma. Rondelele mai mici se vor fărâmița oricum și vor îngroșa papricașul.

Folosirea cepei și a ardeiului kapia sunt opționale. Mie mi se pare mult mai gustos așa. Elementele care îi dau gustul specific sunt piperul măcinat, în cantități mai mari decât ați folosi de obicei la o rețetă, și pasta de boia dulce, folosită liberal. Va trebui să adăugați sare abia spre final, deoarece pasta de boia este sărată bine.

Evident, pătrunjel tocat mărunt la final, atât pentru a întregi gustul, cât și pentru a adăuga culoare.

Nu e o mâncare popricată, adică scumpă. E o mâncare de „biniște”. Sper să devină și una dintre preferatele voastre.